Muză pentru un designer: Ileana Badiu și Stephan Pelger

Muză pentru un designer: Ileana Badiu și Stephan Pelger

Eşti muza unui designer când acesta îţi creează ţinuta în patru ore, când nu mai trebuie să mergi la probe, când rochiile pe care ţi le-a făcut acum nouă ani sunt actuale. Este cazul Ilenei şi a lui Stephan, pe care îi leagă o prietenie de aproape zece ani.

Sunt aproape zece ani de când Ileana Badiu este muza designerului Stephan Pelger, de când acesta încearcă să o convingă că arată foarte bine şi în rochie lungă şi de când îi evidenţiază prin ţinute calităţile şi-i ascunde defectele. Pentru că, să ne înţelegem, şi muzele au defecte. Iar Ilea­na este izbitor de sinceră cu sine.

 

Stephan, în primul rând, ce o califică pe Ileana drept muză?

Întâi de toate, o muză te inspiră. Ilea­na este prototipul unei femei perfecte pentru mine. Este frumoasă, dar nu asta o califică drept muză. Este foarte deşteaptă, e o femeie de afaceri. Mie îmi plac femeile dinamice, care fac ceva pentru traiul lor şi care se repre­zintă foarte bine prin ceea ce poartă. Ileana e cunoscută pentru munca pe care o depune, dar şi pentru stilul ei vestimentar foarte bine definit. Pe ea o completez, iar asta îmi place cel mai mult – prin ţinutele pe care i le creez îi dau twistul de care are nevoie pen­tru apariţii publice. Făcând stylingul pentru acest shooting am descoperit rochii pe care i le-am creat acum 9 ani, care sunt încă atât de actuale şi o reprezintă atât de bine. Asta cred că defineşte o colaborare atât de strânsă: ceea ce fac eu pentru ea e pentru tot­deauna, reprezintă o tipologie de fe­meie care nu se schimbă.

Ileana, de când te ştiu te lupţi cu gre­utatea. Ce-ai făcut în mod deosebit în ultima vreme? La petrecerea VIVA! de anul acesta arătai foarte fit.

Multor femei li se spune, pe măsură ce îmbătrânesc, că arată din ce în ce mai bine. Să nu exagerăm cu declaraţiile pe care le dau atâtea femei de 40 de ani, care spun că atunci începe viaţa. Nici vorbă! E bine că unele au pu­terea să se uite în oglindă şi să spună că abia acum începe viaţa. Nu, viaţa e la mijlocul ei. Fiind la mijlocul vieţii, din punct de vedere estetic, cel puţin, eforturile de a arăta bine sunt mult mai mari decât la 20 de ani. Faci mult sport, ai grijă la alimentaţie. La 39 de ani fac eforturi în mod susţinut şi asta se vede, fac sport de 3-4 ori pe săptămână de ani de zile. In plus, am o dietă extrem de strictă. Eu nu-s din categoria femeilor care s-au născut arătând bine şi care nu trebuie să facă nimic pentru menţinere. Mă rog, eu nu cred că există această categorie, cred că e doar marketing… De două ori pe an urmez un program de deto­xifiere, ceea ce presupune o cură de 7 zile numai cu lichide. Beau zeamă de legume, nu e nicio plăcere, e un chin, dar unul care are efect atât pe interior, cât şi pe exterior.

IMG_5795cut2

Deci ca să încapi în rochiile lui Stephan trebuie să faci eforturi în fi­ecare zi a vieţii tale?

In principiu, da. Am ajuns să le tratez ca pe nişte lucruri esenţiale şi obligato­rii. Nu e o plăcere să nu poţi mânca când ai vrea sărăţele, floricele, tiramisu.

Aşa diferiţi cum sunteţi, un artist şi o pragmatică, ce s-ar întâmpla dacă aţi face schimb de joburi pentru o zi?

Stephan: Nişte rochii foarte scurte, clar. (râde) Si un dezastru la birou. Eu mai degrabă aş aduna toată lumea drăguţă la un ceai, la o şuetă. Eu nu sunt dur de fel. De aceea, la birou am un manager şi o asistentă, care se ocupă cu duritatea, eu sunt foarte moale când vine vorba de probleme cu angajaţii. Trec cu vederea. Ei bine, lucrurile nu funcţionează chiar aşa, trebuie aplicate nişte sancţiuni, trebu­ie stabilite nişte reguli clare şi de când există aceste doamne care le organi­zează pe angajate, mie mi-e mult mai uşor şi treaba merge mult mai bine la birou. Când e o problemă, nu mai vin la mine.

Ileana: În cazul meu, când e o pro­blemă, întotdeauna se vine la mine.

Ileana, ştiu că la majoritatea eveni­mentelor porţi ţinute create de Stephan. Cu ce ocazie l-ai „trădat“?

S: Când sunt bolnav. (râde)

I: Când e bolnav, când e plecat din ţară… L-am trădat cât am fost gravidă, eram ca un frigider, nu am vrut să-l pun în situaţia jenantă de a crea nişte saci.

S: Hainele pe care i le-am făcut în perioada respectivă au ajuns la gunoi. Sau le-a făcut cadou.

Tu ai trădat-o vreodată, Stephan?

I: Are „submuze“. Eu sunt muza bătrână pe care o are. (râde)

S: Aici avem de-a face cu o structură piramidală. Eu am spus ce înseamnă o muză pentru mine. Restul celor care mi-au mai trecut pragul nu au aceeaşi înălţime ierarhic vorbind, nu-s prieten cu aceste femei, nu avem o legătură.

I: Să zicem că eu sunt cea mai veche, dar are nişte muze incredibile. De exemplu, Laura Cosoi, care face o onoare oricărui designer care o îmbracă, pentru că e superbă, arată bine în absolut orice. Pe mine, vezi, nu mă avantajează orice. Fiind mai lată în şolduri, la mine nu merge o fustă cloş, nu prea merg rochiile lungi, pe când pe Laura arată bine orice.

S: Ea e un tip de femeie care mie îmi place. Ca şi în cazul Ilenei, Laura e bine proporţionată, are sâni, talie. Îi stă bine şi cu rochii lungi, şi scurte. Şi Ilenei i-ar sta bine în rochii lungi, dar probabil că după vârsta de 50 de ani o voi convinge să poarte aşa ceva. Cred că în toată cariera i-am făcut 4 rochii lungi, cu tot cu cea de mireasă.

IMG_5602cut2bw

Sunt şi femei pentru care nu ai atâtea cuvinte de laudă. Ai creat vâlvă la un moment dat cu o declaraţie despre Andreea Bălan, ai fost destul de acid la adresa stilului ei…

S: Nu am absolut nimic cu ea, poate este o fată drăguţă, o prietenă bună, dar realmente continuu să spun că ar trebui să-şi caute pe cineva care să o consilieze vestimentar. Nu e posibil să arăţi aşa în 2013.

Ce faci dacă vine la tine la atelier şi îţi cere să-i faci o rochie?

S: Din păcate va trebui să o refuz.

I: Sau să-i faci o rochie frumoasă.

S: Sau să-i fac tot stylingul, să o tund, să o aranjez, să-i fac o altă culoare la păr, cu siguranţă… Are un corp fru­mos, dar din păcate nu face alegerile bune. Nu am nimic personal cu ea şi am tot repetat asta, dar vestimentar merită pusă la zid.

Ileana, tu eşti om de comunicare, e recomandat pentru un designer să fie atât de tranşant vizavi de alte persoane publice?

Dacă îşi asumă declaraţiile, e foarte co­rect. Eu mereu am pledat pentru asu­mare. Sigur, nu pentru nesimţire, pen­tru asumare. Comentarii la adresa defectelor fizice ale cuiva sunt conside­rate nesimţire, deşi eu am făcut asta şi am fost blamată şi-mi asum. E un lucru nepoliticos, dar pe de altă parte, cum eu îmi asum lucrurile pe care le spun, cred că e corect să fie asumaţi şi cei care se expun public, oamenii care-s ridicoli punându-se în nişte situaţii ridi­cole, intoxicându-ne pe toţi. Un desig­ner poate dispreţui stilul vestimentar al cuiva dacă îşi argumentează opinia, nu pentru că are o animozitate personală. Dacă spune că nu-i place cineva pen­tru că e îmbrăcată ca un pom de Crăciun şi argumentează, e avizat. E altfel decât dacă aş spune eu asta, eu nefiind în măsură să fac acest comenta­riu, căci nu-s designer sau stilist.

Stephan, ai duşmani în industrie?

Foarte mulţi din industrie îmi sunt prieteni buni, nu ne vedem doar la evenimente mondene, avem ce ne povesti. Piaţa e suficient de mare încât să fie loc pentru toată lumea. Eu vorbesc acum strict de colegii mei designeri, nu de neveste de fotbalişti şi alte dudui care şi-au deschis şi ele nişte prăvălii şi fac haine. Avem mai mulţi aşa-zişi creatori în ţara asta decât au Franţa, Italia…

Sursa: VIVA!

Share this!

Subscribe to our RSS feed. Tweet this! StumbleUpon Reddit Digg This! Bookmark on Delicious Share on Facebook

Leave a reply

*

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*